Mănăstirea Pantocrator de la Drăgăneşti – Vlaşca, județul Teleorman, ctitorie a lui Gigi Becali și Adriean Videanu, este unică, prin forma sa, în România. Însă, dincolo de frumusețea arhitectonică și interioară a sfântului lăcaș de cult, ceea ce se întâmplă în timpul slujbelor depășește orice sentiment trăit de un credincios, se arată într-un material în exclusivitate al jurnaliștilor de la stiripesurse.ro.
Mănăstirea Pantocrator este printre puținele din țară în care, în timpul Sfintei Liturghii, are loc un moment pe cât de unic, pe atât de special. Este vorba despre ceea ce se numește ”hora îngerilor”, un moment inspirat din tradiția athonită, prin care sunt legănate policandrele.
Concret, în timp ce preoții slujesc, policandrele, pe care sunt lumânări aprinse, sunt rotite, creând un moment aparte.
”Părinții athoniți spun că această rânduială închipuie ”hora îngerilor”, adică rugăciunea comună, comuniunea Bisericii luptătoare cu cea triumfătoare. Noi respectăm această tradiție și este un moment unic în timpul slujbelor.”, a spus, pentru STIRIPESURSE.RO, părintele Serafim Baciu, după Sfânta Liturghie de duminică, săvârșită de Preasfințitul Galaction, episcopul Alexandriei și Teleormanului, alături de un sobor de 18 preoți și diaconi.
Dacă în în mănăstirile din Sfântul Munte Athos, ”hora îngerilor” este ceva obișnuit, la noi în țară este o excepție. O excepție care are loc, iată, la Mănăstirea Pantocrator, unde stareț este Sebastian Serdaru, precum și în alte câteva sfinte lăcașuri, precum Mănăstirea Mihai Vodă și la Biserica Sfântul Grigorie Palama – Politehnica, din București.
Arhimandrit Mihail Daniliuc, despre ”hora îngerilor”: la multe mănăstiri din Athos legănarea policandrelor și chiar a candelelor este o tradiție foarte des practicată. La slujbele de hram, la privegheri, mai exact, policandrele se leagănă la cântarea „Doamne strigat-am”, apoi la „Născătoare de Dumnezeu” de la Litie. La slujba Utreniei, același lucru se face când se cântă Polieleul, iar la dumnezeiasca Liturghie, la momentul Heruvicului.
Părinții athoniți spun că respectiva rânduială închipuie hora îngerilor, adică rugăciunea comună, comuniunea Bisericii luptătoare cu cea triumfătoare. Deci nu putem spune că monahii athoniți recurg la astfel de practici doar spre a-și diversifica ritualul.
Dacă semnificația este cunoscută și credincioșii, ajutați și de această „horă”, înțeleg rostul ei, nu cred că este un prilej de sminteală. Însă, dacă obiceiul reprezintă o simplă modalitate de diversificare a ritualului, atunci, bineînțeles, trebuie lăsat.