În timp ce aproape întreaga Europă a făcut din Educație o prioritate, alegând să susțină și să protejeze prezența la ore a elevilor și studenților în ciuda restricțiilor dure adoptate și chiar și în condițiile în care raportează zeci de mii de infectări COVID-19, România își închide școlile în pas alert: țara noastră este, alături de Letonia, unul dintre singurele două state din UE care pune la propriu lacăt unităților sale de învățământ.
Culmea! Nu pentru că mersul la școală ar fi accelerat răspândirea virusului – atât Ministerul Sănătății, cât și OMS au confirmat deja că prezența la ore nu crește numărul de infectări – ci pentru că școlile, mare parte dintre ele fără niciun caz de infectare, se întâmplă să fie în localități cu incidență mai mare de 3 la mia de locuitori, informează litere.net.
S-a ajuns astfel la situația aberantă în care, la ora actuală, sunt închise de aproape 8 ori mai multe școli din cauza ratei de incidență sau a lucrărilor de reabilitare decât din cauza apariției de cazuri COVID-19.
Cu alte cuvinte, închidem școli nu pentru că e nevoie, ci fiindcă e mai simplu și mai și arată că facem ceva. Ce facem însă? Trimitem să învețe online elevi fără dispozitive și fără posibilitatea de a-și cumpăra, ba de multe ori chiar și fără acces sau chiar semnal la internet.
Trimitem și profesori, mulți fără resurse materiale și fără competențe digitale să predea online, fără sprijin din partea statului pentru o programă adecvată sau pentru materialele necesare.
Suntem deja în al doilea an școlar ratat pentru această generație de elevi, care au numai de pierdut – timp, cunoștințe și oportunități de viitor.
Ținând cont că aproape jumătate dintre copiii României trăiesc în situații de defavorizare economică și că 44% dintre elevii din țara noastră sunt analfabeți funcțional, practic în acest moment le luăm acestora și ultima șansă de a se ridica: Educația. Unde „merge și-așa” nu e o opțiune, oricât s-ar amăgi guvernanții.
Desigur că Guvernul nu-și asumă, nici incapacitatea sistemului de a se adapta cerințelor învățământului online, nici închiderea unităților de învățământ, pasând convenabil toată responsabilitatea școlii în sarcina autorităților locale și propunând un așa-numit învățământ hibrid, prost înțeles și prost aplicat.
„Învățământ hibrid nu înseamnă să împarți clasa în două, ci sa decizi ce e mai bine să predai în clasă, față în față, și ce temă se poate preda sau consolida online”, spune prof. univ. dr. Mircea Miclea, fost ministru al Educației, într-un interviu pentru SpotMedia, motivând perfect decizia celor mai multe dintre statele Uniunii Europene: ”Școlile ar trebui să fie ultimele instituții care să fie închise și primele care trebuie deschise” – prof. univ. dr. Mircea Miclea
Și-a dat seama de asta toată Europa, dar României i-a scăpat: închiderea școlii are costuri uriașe – atât pentru elevii de acum, cât și pentru angajații de mai târziu și, în final, pentru economie, pentru stat și pentru societate.
Momentan însă, Guvernul nu pare să se gândească la România de peste zece, douăzeci sau treizeci de ani… cel mai departe poate să vadă până pe 6 decembrie. După? Vorba românului: „Ne-om descurca noi cumva”.